Schimbarea semnăturii: când, unde și cum

De ce își schimbă oamenii semnătura

Rareori există un singur motiv. De obicei, un eveniment din viață dă impulsul și scoate la suprafață un sentiment care exista de ceva vreme: „Trebuia să fac asta de mult.” Dacă știi în ce situație te afli, știi cât de urgentă e schimbarea și câte locuri trebuie să anunți.

• Un job sau un rol nou. Devii manager, începi să semnezi contracte cu clienții sau să aprobi facturi, și mult mai mulți oameni îți văd semnătura. Andrei Ionescu a schimbat-o când, ca nou șef de echipă, semna zeci de documente pe săptămână și se săturase de vechea lui buclă grăbită.
• Căsătoria sau schimbarea numelui. Când ți se schimbă numele, literele din semnătura veche adesea nu se mai potrivesc. E momentul cel mai firesc pentru o formă nouă.
• Intrarea în viața de adult. Primul cont bancar, primul contract de închiriere sau de muncă e momentul în care mulți observă că o semnătură inventată la paisprezece ani nu se potrivește vieții de adult.
• Nu ți-a plăcut niciodată. Un motiv perfect valabil. Dacă n-o poți scrie la fel de două ori la rând sau pur și simplu ți se pare urâtă, meriți una pe care să-ți facă plăcere s-o scrii.
• Ți s-a schimbat mâna. După o accidentare, probleme cu articulațiile sau pur și simplu cu anii, o semnătură mai simplă și mai fluidă nu e doar mai frumoasă, ci și mai ușoară.

Semnătura ta e un obicei, nu o sentință: dacă nu te mai reprezintă, ești liber s-o înlocuiești.

Înainte să începi: stabilește forma finală

Greșeala clasică e să înregistrezi o semnătură nouă la bancă și să-ți dai seama după două luni că nu-ți place sau că n-o poți scrie constant. Așa că ordinea e: întâi forma, apoi exercițiul și abia apoi actele. Odată ce ai depus un specimen în mai multe locuri, să faci din nou turul e o bătaie de cap.

O semnătură nouă bună curge dintr-o singură mișcare, iese la fel în fiecare zi și ți se potrivește. Despre ce face o formă puternică, vezi Ce face ca o semnătură să arate profesionist?. Dacă vrei ca numele să rămână lizibil, te ajută și ghidul despre lizibilitate.

În Calligra poți vedea ce scor are semnătura ta actuală la fluiditate, unicitate, siguranță și proporții și poți alege dintre peste 30 de stiluri pe cel care ți se potrivește cu numele tău. E un bun punct de plecare, dar decizia finală rămâne în mâinile tale, la propriu.

Unde e deja înregistrată semnătura ta

Înainte să anunți pe cineva, fă o listă cu locurile care au un specimen al semnăturii tale sau care o compară în mod obișnuit cu una mai veche. Asta nu înseamnă peste tot unde ai semnat vreodată. Nimănui nu-i pasă de bonul de card de la cafenea; un specimen de semnătură la bancă e cu totul altceva.

• Banca ta. Multe bănci înregistrează un specimen de semnătură când deschizi contul și verifică actele de la ghișeu în raport cu el. Dacă ai conturi la mai multe bănci, gândește-te la fiecare.
• Actele de identitate. Cartea de identitate, pașaportul sau permisul de conducere poartă adesea semnătura ta, preluată la emitere.
• Angajatorul. Dacă semnezi în numele firmei, resursele umane sau departamentul financiar pot păstra un specimen, iar partenerii obișnuiți vor cunoaște forma veche.
• Notari și registre. Dacă ai depus un specimen de semnătură într-un registru oficial, s-ar putea să ai ceva de făcut și acolo.
• Contracte în derulare. Chirie, credit, asigurare, utilități. Documentele deja semnate de obicei nu cer nimic, dar e bine să știi unde ai o relație activă.
• Restul. Împuterniciri la poștă, formularele de la școala copilului, un cont de investiții, o casetă de valori. Ușor de uitat, dar și acolo s-ar putea să se compare semnături.

Lista îți ia cam o oră. Răsfoiește dosarele, scrisorile de la bancă și managerul de parole, care îți amintește bine unde mai ai contracte. Scopul nu e perfecțiunea, ci doar să nu scapi locurile importante.

Acte de identitate, instituții publice și notari

Prima întrebare a celor mai mulți e dacă le trebuie imediat o carte de identitate nouă. În multe locuri, semnătura de pe un act rămâne cea veche până la reînnoire, dar asta diferă în funcție de țară și de tipul actului. Schimbarea numelui e altă situație, pentru că se schimbă numele însuși și, de obicei, urmează acte noi. Doar instituția emitentă îți poate spune regulile exacte.

O semnătură legalizată la notar se referă de obicei la un document, într-o anumită zi. Dacă ai depus un specimen într-un registru, de exemplu pentru chestiuni legate de o firmă, întreabă dacă trebuie să depui unul nou. Nu presupune că schimbarea e preluată automat, dar nici că trebuie neapărat să faci ceva. Întreabă.

• Întreabă instituția emitentă. „Mi-am schimbat semnătura. Trebuie să fac ceva acum sau poate aștepta până la reînnoire?”
• Întreabă un notar. „Există undeva depus un specimen al semnăturii mele? Dacă da, cum îl actualizez?”
• Ia cu tine. Un act de identitate valabil, cu fotografie, iar după o schimbare de nume, documentul care o atestă. Verifică dinainte lista exactă.

Pașii generali

Fiecare instituție are propriile proceduri, dar schema e aproape întotdeauna aceeași. Urmează ordinea aceasta, iar oriunde o instituție cere altceva, fă ce spune ea.

1. 1
   Finalizează forma. Exersează două-trei săptămâni și mergi mai departe doar când nu mai vrei s-o schimbi.
2. 2
   Fă lista locurilor. Notează unde există un specimen. Locurile financiare și cele folosite des au prioritate.
3. 3
   Întreabă înainte să mergi. Verifică ce e nevoie, dacă trebuie programare și ce acte să iei cu tine.
4. 4
   Depune noul specimen. Acolo unde se cere, dă noua semnătură în modul acceptat de instituție. Nu te grăbi.
5. 5
   Cere confirmare. Cere o confirmare scrisă sau măcar notează când, cu cine și cum ai făcut schimbarea.
6. 6
   Folosește-o peste tot. De atunci înainte, folosește doar noua semnătură acolo unde e înregistrată și introdu-o treptat în rest.

Nu e nevoie să faci totul într-o săptămână. Mulți împart treaba pe două-trei luni, odată cu drumurile obișnuite: banca la următoarea vizită la sucursală, forma nouă la următorul contract. Merge foarte bine, atâta timp cât locurile importante știu.

Listă de verificare pentru schimbare

Copiaz-o în notițe și bifează pe rând. Taie tot ce nu ți se aplică.

• Forma stabilită. Zece semnături la rând se potrivesc și încă îți place după o săptămână.
• Băncile. Ai întrebat fiecare bancă dacă e nevoie de un specimen nou și, dacă da, l-ai dat.
• Actele de identitate. Știi dacă trebuie să faci ceva acum sau poate aștepta până la reînnoire.
• Serviciul. Resursele umane sau departamentul financiar știu, dacă au un specimen, și la fel partenerii obișnuiți.
• Notari și registre. Ai verificat dacă există undeva un specimen depus.
• Contracte în derulare. Următorul act adițional primește noua semnătură.
• Restul. Poșta, școala, contul de investiții, caseta de valori: verificate.
• Un jurnal. Ai notat când, unde și cui ai anunțat schimbarea.

După schimbarea numelui: căsătorie, nume duble, diacritice

Dacă ți se schimbă numele, procedura oficială, nu tu, hotărăște când se schimbă actele. Oricum vei da o semnătură pentru actele noi, așa că e momentul perfect să scrii forma finală, bine exersată. Dacă știi că urmează o schimbare de nume, începe să exersezi din timp.

Ioana Popescu, de exemplu, a devenit Ioana Popescu-Marin. Semnătura ei veche era un P apăsat și un val lung. Pentru cea nouă a ales două inițiale puternice, P și M, unite printr-o trăsătură scurtă care amintește de cratimă.

• Nume duble. Nu trebuie să scrii ambele nume complet. Pune accent pe ambele inițiale și continuă cu o porțiune scurtă și fluidă; o mică trăsătură orizontală poate ține locul cratimei.
• Nume lungi. Simplifică. O inițială bine aleasă și un val ritmic spun mai mult decât paisprezece litere desenate cu grijă.
• Nume foarte scurte. Cu un nume ca Ion Pop sau Ana Ene, semnătura are nevoie de greutate: o inițială mai puternică sau o trăsătură finală hotărâtă.
• Diacritice. Semne precum virgula de sub ș și ț sau căciula de pe ă îți pot rupe fluiditatea. Mulți le reduc la o singură liniuță înclinată sau renunță la ele. Oricare variantă e în regulă; doar fii consecvent.
• Dacă îți păstrezi numele. Nu ai nimic de făcut. Dacă îți schimbi totuși semnătura, e aceeași decizie ca în orice alt moment.

Tranziția: când mâna încă o scrie pe cea veche

În primele săptămâni se va întâmpla: ești grăbit, semnezi pentru un colet și mâna scrie forma veche pe pilot automat. E doar memoria motorie. Ai repetat semnătura veche ani de zile, iar pe cea nouă de câteva zile. Mâna are nevoie de timp ca să facă trecerea, iar repetiția scurtează acest timp.

1. 1
   Cinci minute pe zi. Scrie noua semnătură de zece-douăzeci de ori, întâi încet, apoi mai repede. Exercițiul scurt și regulat bate o sesiune lungă pe săptămână. Mai multe în articolul despre exersare.
2. 2
   Exersează în condiții reale. Căsuțe mici, în picioare, la ghișeu, cu un pix obișnuit.
3. 3
   Încetinește înainte de actele oficiale. Trage aer în piept și începe intenționat cu noua inițială. Prima mișcare decide ce variantă iese.
4. 4
   Nu intra în panică dacă se strecoară cea veche. Pe un formular obișnuit nu s-a întâmplat nimic. Pe un document important, întreabă dacă e cazul să semnezi din nou.

În Calligra îți poți învăța semnătura aleasă literă cu literă, apoi îi poți verifica constanța în modul de exersare cu scor, care îți arată dacă noua formă devine tot mai stabilă.

Constanța: o singură semnătură, peste tot

O semnătură există ca să fie recunoscută. Odată introdusă cea nouă, folosește-o peste tot și evită să alternezi între o variantă „oficială” și una „lejeră”. Două forme îți încurcă mâna, iar dacă le compară cineva, pot ridica semne de întrebare.

Ecranele merită atenție: curieri, case de marcat, tablete. Suprafața e alunecoasă și semnătura iese adesea deformată. E în regulă, dar exersează și pentru asta. Mai multe în semnatul pe ecran.

Dacă parafezi pagini sau documente interne, aliniază și asta. Fă din parafă începutul noii semnături, inițiala și prima trăsătură, ca cele două să se întărească reciproc.

Ce să nu faci

Câteva greșeli apar iar și iar. Pe cele mai multe le eviți cu răbdare și câteva întrebări.

• Nu înregistra o formă pe jumătate gata. Vei reveni curând și, între timp, vor circula două specimene diferite.
• Nu schimba în mijlocul unei tranzacții. Cumperi o locuință sau semnezi un contract în mai multe etape? Așteaptă să se încheie sau verifică întâi că o semnătură nouă nu va crea probleme.
• Nu semna din nou documentele vechi. În general nu e nevoie. Dacă nu ești sigur, întreab-o pe cealaltă parte în loc să refaci lucrurile pe cont propriu.
• Nu copia semnătura altcuiva. Inspiră-te, dar fă-o a ta.
• Nu ghici regulile. Întreabă instituția, nu un forum.
• Nu exagera cu complexitatea. Ce arată superb într-un carnet se destramă când stai în picioare la ghișeul poștei, cu un pix oarecare.
• Nu renunța prea devreme. Dacă revii la cea veche după două săptămâni, va trebui să iei totul de la capăt.

Întâi forma, apoi exercițiul și abia apoi actele.

Prima semnătură oficială cu noua formă

E ceva ceremonios în prima dată când îți scrii noua semnătură pe un document real: la ghișeul băncii, pe un nou contract de muncă, pe primul act de după nuntă. Pregătește-te puțin, ca emoțiile să nu preia controlul.

1. 1
   Încălzește-te. Scrie-o de câteva ori pe o ciornă înainte.
2. 2
   Verifică spațiul. Dacă căsuța e strâmtă, ajustează mărimea, nu forma.
3. 3
   Trage aer în piept. Câteva secunde nu contează; o linie sigură, da.
4. 4
   Scrie-o dintr-o dată. Începe cu inițiala și lasă mișcarea să curgă până la capăt.

Dacă te întreabă cineva de ce diferă de cea din buletin, explică-i că ai schimbat-o de curând și arată actul dacă e nevoie. E o situație cât se poate de obișnuită.

Întrebări